Ziua evreilor uitata in Bacau

Ziua de 7 septembrie a fost aleasă de Comunitatea Europeană ca zi a culturii iudaice. (Ziua Sinagogilor) Este o zi care se sărbătoreşte în toată lumea de către membrii comunităţii şi celebrează cunoaşterea prevederilor acestei culturi foarte vechi.

Dis de dimineata, pe o atmosfera bacoviana cu ploaie marunta, am plecat spre sinagoga de pe strada Stefan cel Mare. Ascunsa printre blocuri, nici locuitorii din zona nu prea stiau de ea, am gasit-o inchisa. Construita in anul 1880, cladirea cunoscuta sub numele de Templul Cerealierilor, face parte din patrimoniul regional si este singura sinagoga care a mai ramas din cele 24 care au existat la inceputul secolului trecut in Bacau.

Sinagoga din strada Stefan cel Mare

 Sinagoga din strada Stefan cel Mare inainte de restaurare

 Sinagoga vazuta prin pensula pictorului Gheorghe Parascan

Cu parere de rau, am plecat spre locul de intalnire al evreilor, cu speranta sa intalnesc pe cineva  la mini-sinagoga ce-i poarta numele lui Rabin Avram Arie Rosen din centrul orasului (str. Erou Rusu 31 ) langa Casa de Cultura (tot ascunsa printre blocuri). Nu mare mi-a fost mirarea ca si aici, usa era inchisa. In concluzie Ziua Sinagogilor a fost sarbatorita cu usile inchise.

str. Erou Rusu 31 (in lateralul Casei de Cultura)

In Bacau a existat o puternica comunitate evreiasca. Sa nu uitam strada Leca (actuala str Alexandru cel Bun) care adapostea mahalaua evreiasca. La Biblioteca Judeteana Bacau am gasit patru carti scrise doar despre aceasta strada. In urma cu doi ani, i s-au atribuit scolii numarul 15 Bacau si  strazii din zona in care se construieste Centrul de Afaceri, numele lui Alexandru Şafran. Mai avem si cele doua cimitire evreiesti. Teatrul de animatie, tot comunitatii evreiesti apartine.

Numele lui Alexandru Safran este foarte legat de Bacau

Rabinul Alexandru Safran s-a nascut intr-o casa situata peste drum de biserica Sfintul Nicolae, pe strada Bacau-Piatra. Scoala primara si liceul le-a facut la Bacau, la actualul Colegiul «Ferdinand I». A fost numit
senator pe viata in Senatul Romaniei din perioada interbelica, iar in timpul celui de-Al doilea razboi mondial a
depus eforturi deosebite si consistente pe linga regina mama Maria, ca maresalul Antonescu sa nu deporteze populatia evreiasca din vechiul Regat.

In 1947, el a plecat in Franta, cu putin timp inainte de abdicarea regelui, iar de acolo s-a stabilit la Geneva. A iubit foarte mult Romania, poporul roman si cetatenii Bacaului.

Devenit mare rabin al Genevei, el a jucat timp de peste cincizeci de ani un rol de prim-plan in reconcilierea dintre crestini si evrei (a participat la celebra conferinta de la Seelisberg, in 1947, si s-a intalnit cu Papa Ioan Paul II, la Roma in 1985) luptand pentru inapoierea orfanilor evrei ai Shoahului comunitatilor evreiesti, denuntand antisemitismul, reclamand dreptul la emigrare pentru evreii din URSS si intervenind pentru eliberarea prizonierilor israelieni dupa razboiul de Yom Kipur din 1973.

Dupa aproape o jumatate de secol, el a fost primit oficial in Romania, unde a fost numit cetatean de onoare al Bacaului, doctor honoris causa al Universitatii din Iasi si membru de onoare al Academiei Romane. In Senat, la televiziune si in presa el a evocat Shoahul in Romania, aducand omagiu "oamenilor de omenie, in vremuri de neomenie" (printre care regina-mama Elena si Viorica Agarici, presedinta Crucii Rosii din Roman), exprimandu-si imensa sa iubire pentru "frumoasa tara romaneasca", pentru "bunul si blandul popor roman".

Filmuletul cu atribuirea numelui Alexandu Şafran, scolii numarului 15 din Bacau.